Din perspectiva Valeriei

Când am ajuns la luminiș, nu m-am putut abține să nu oftez uimită. Chiar și în asprimea iernii, locul era uluitor. Copacii stăteau goi, ramurile lor scheletice aruncând umbre delicate pe pământul acoperit de zăpadă. În mijlocul tuturor se afla lacul, o întindere netedă, înghețată, care sclipea slab în lumina palidă.

Mi-am imaginat cum ar fi să înot în lac dacă nu ar fi fos