~Frey~

Am privit fix scaunul, apoi înapoi la Dante, ezitând. O teamă inexplicabilă îmi dădea fiori pe sub piele, făcându-mi grea așezarea pe scaunul pasagerului. Dante nu mă rănise niciodată; ba chiar ajutase la salvarea mea din mâinile răpitorului.

Am alungat această senzație sâcâitoare din piept, am urcat pe scaun, am închis ușa în urma mea și mi-am prins centura de siguranță.

Așezându-mă confor