~Frey~

În starea mea de ulială, am scăpat mâna Nanei Cosi. Ea nici măcar nu s-a poticnit pe picioare. A fost destul de puternică să se îndrepte spre holul clădirii și să deschidă singură ușa de sticlă.

M-a lăsat pe bordură, chinuindu-mă să procesez ce tocmai spusese.

„Demisia. Urgentă. Ce naiba?”

Uluită, lumea mea părea să fi înghețat. Până să mă trezesc la realitate, Nana Cosi era deja înăuntru,