~Frey~

Peretele era aspru sub palmele mele în timp ce îl foloseam ca sprijin pentru a sta în picioare. M-am clătinat, cu inima bătându-mi cu putere în cușca ei în timp ce sunetul focurilor de armă urla tot mai tare și mai aproape. Cei patru pereți ai camerei întunecate înăbușeau zgomotul de afară. Nu mă puteam înșela. Erau focuri de armă. Totul fusese tăcut de când plecase Mateo și nu-mi imaginam