**Elysia**

Simțeam că îmi pierd mințile cu cât eram închise mai mult în gaura asta de rahat. Inima mă durea constant la gândul că Valerio nu mai era în viață. Imaginea cu el fiind împușcat se repeta neîncetat în mintea mea, și pe cât încercam să mă adun, lacrimile amenințau să-mi scape.

Mi-am înfășurat brațele în jurul genunchilor, încercând cumva să-mi calmez inima care bătea cu putere. Vinovăția