**Elysia**

Ne făceam încet drumul înapoi spre casa mea. Încă nu voiam să mă întorc, dar trebuia, dacă voiam să merg mai departe cu scuza că fusesem la duș. Trebuia doar să mă calmez complet și să mă asigur că vocea nu-mi trăda starea când aveam să-l sun, și, cu puțin noroc, aș fi putut pur și simplu să închei convorbirea spunând că sunt prea obosită ca să vorbesc.

— Credeți că va fi supărat...? i-