Avery

Soarele după-amiezii părea prea luminos, prea voios pentru nodul de spaimă care mi se strângea în stomac, în timp ce stăteam afară, în fața clădirii căminului, scanând grupulețele de studenți care se întorceau de la prânz. Îi trimisesem un mesaj Mayei în urmă cu zece minute — *Aștept la stejar* — și mă forțasem să rămân pe loc, să nu fug înapoi în siguranța brațelor lui Ryker.

Încă mai putea