Zaric

Corp fin. Ochi aprigi, pătrunzători, care mă tăiau drept prin mine. Păr la fel de neted ca mătasea alunecându-mi printre degete. Un corp atât de perfect încât părea că fusese sculptat doar pentru mine.

Îmi aminteam totul.

Îmi aminteam mâna mea încleștându-se pe picioarele ei, desfăcând-o și mai mult, ținând-o deschisă în timp ce pătrundeam în ea ca un bărbat care își pierduse deja mințile. Î