Kaelia

Dacă privirile ar fi putut ucide, aș fi fost deja la doi metri sub pământ.

Felul în care se holbau cu toții la mine, de parcă n-ar fi vrut nimic altceva decât să mă vadă sfâșiată în bucăți. Fețele bătrânilor erau atât de roșii încât arătau ca niște roșii prea coapte, gata să plesnească. Și, în loc să mă simt speriată sau vinovată cum s-ar fi simțit vechea Kaelia, eram amuzată.

Unul dintre