— Haide, Darius, o să fie distractiv! insist eu o oră mai târziu, la scurt timp după ce Lenora terminase de-al muștrului pe fiul ei de sânge, vocea mea răsunând din pereții imaculați de marmură albă ai holului uriaș de la intrarea în conacului său de pe faleză. Darius îmi aruncă o privire tăioasă și obosită, una care spune că găsește ideea la fel de atrăgătoare ca o zi petrecută în purgatoriu.

—