Tessa stătea pe pragul ușii mele.

Părea că plânsese.

În clipa în care privirile ni s-au întâlnit, s-a aruncat în brațele mele.

Am prins-o instinctiv, înainte de a o trage imediat înapoi de umeri.

— Tessa… ce faci?

— Dumnezeule, Hayes. M-a privit din cap până în picioare, înainte ca ochii să i se umple de lacrimi proaspete. Am venit de îndată ce am auzit. Nu-mi vine să cred că s-a întâmplat cu adev