Am încercat. Chiar am încercat să mă abțin. Dar, până a ajuns la partea cu cartea poștală, am cedat. M-am lăsat pe spate între perne, trăgând-o jos cu mine, râzând atât de tare încât mi-au dat lacrimile.

— Futu-i, Aria! am gâfâit eu, ținând-o strâns în timp ce m-a lovit altă rundă de râs. Proprietatea lui Hayes pe fundul tău? Câinele „Să Vă Ia Dracu' De Părinți”? Nu pot... oh, Zeița mea, ești de-a