“Nu mă mai numi așa!” am urlat și mai tare, înșfăcând cel mai apropiat obiect — perna mea — și aruncându-i-o în cap. A ricoșat de pe pieptul lui inofensiv, dar m-a făcut să mă simt un pic mai bine. “Nu mai sunt fetița ta! Te urăsc! Ieși dracului din camera mea, înainte să chem paza! Ești motivul pentru care sunt dată afară din școală și familia mea e pe cale să mă dezmoștenească!”

Nici măcar nu a