Am scâncit.

Am scâncit, la naiba.

Pentru că visasem să aud acele cuvinte. Mi le imaginasem. Fanteziasem despre ele. Dar nimic — absolut nimic — nu m-ar fi putut pregăti pentru sunetul lui rostindu-le cu voce tare.

— Zi ceva, a zis el.

Așa că am făcut-o.

— Atunci ia-mă.

Și asta a fost tot.

M-a apucat.. rapid, cu forță, de parcă ar fi așteptat o viață întreagă, și în următoarea clipă,