Cu o încetineală deliberată, ea a aranjat așternuturile, dar până și trasul de timp avea limitele sale.

Lachlan știa ce o frământa. Cu un zâmbet amuzat, a stat deoparte, nefăcând nicio mișcare să o grăbească în timp ce ea trebăluia cu așternuturile.

Apoi a spus cu calm: „Ar trebui să iei partea dinăuntru, spre perete, la noapte. Patul e puțin cam îngust. N-aș vrea să cazi din el.” Fața lui era ima