Curios, Preston l-a urmat.

Totuși, cu forfota din clădire, până când cei doi vârstnici — amândoi trecuți de cincizeci de ani — și-au făcut încet drum înăuntru, persoana pe care o căutau deja dispăruse.

„Vârsta își spune într-adevăr cuvântul asupa picioarelor...” a mormăit Preston, și cei doi s-au îndreptat spre punctul asistentelor pentru a pune întrebări.

Asistenta, având o amintire vagă, a arăta