~PERSPECTIVA LUI VALERIE~

Nu puteam să dorm.

Corpul mic al lui Leo era încolăcit lângă mine, în micul lui pat, dar nici în somn nu era liniștit. Se tot răsucea de pe o parte pe alta, murmurând cuvinte care mă făceau să mă doară inima.

„Tăticul Donovan... nu pleca... jucăm șah...”

Fiecare cuvânt șoptit era ca un cuțit care mi se răsucea în piept. I-am dat buclele negre la o parte de pe frunte, așa