~DONOVAN~

Sunetul râsului mamei mele a plutit prin conac ca o muzică pe care nu o mai auzisem niciodată până atunci. L-am urmat până în salonul principal, oprindu-mă în prag când am văzut ceva ce m-a făcut să mi se strângă pieptul.

Mama era pe podea. Chiar pe podea, cu rochia ei scumpă întinsă în jurul ei ca niște petale de flori, jucându-se cu cuburi de lemn cu Leo.

Zâmbea… cu adevărat zâmbea… în