**Perspectiva la persoana a 3-a**

Prințul Draken avea un zâmbet luminos pe chip. Invocarea lui decursese bine. Nu și-ar fi putut dori o întâlnire mai bună. Coarnele iadului îi ceruseră cel mai ușor lucru de oferit. Urma să se vadă cu mama lui pentru că, deși toată lumea o putea numi curvă, ea era regina vicleniei; nu exista niciun șiretlic pe care să nu-l poată duce la bun sfârșit. Avea un zâmbet