Degetele Biancăi se albiră în jurul ceștii de ceai preț de o bătaie de inimă, înainte să se oblige să se relaxeze. Mândria îi străfulgeră expresia, temperată de tăișul ascuțit al îngrijorării de mamă. „Dacă e cineva care o poate scoate la capăt”, a spus ea încet, „acela ești tu, fiule.”

O tăcere se așternu peste masă. Privirea Lyrei o regăsi pe cea a lui Kaelen dincolo de liniște, îngrijorarea ei