Primele raze ale zorilor se furișară la orizont, scăldând marea în tușe blânde de auriu și trandafiriu. Resortul încă dormea, învăluit în tăcere, cu excepția foșnetului ritmic al valurilor care sărutau țărmul. Era genul de dimineață care promitea pace — și totuși, pentru Bastian Roth, pacea părea un concept străin.

Stătea pe balconul apartamentului său, la bustul gol, cu briza șoptindu-i pe piele.