Camera părea mai goală după ce el a plecat.

Nu tăcută — mai trăise cu tăcerea înainte. Ci pustie. Ca și cum ceva se mișcase, un cordon invizibil fusese întins la maximum, apoi tăiat dintr-o mișcare.

Lyra a stat nemișcată mult timp, abia respirând, privind țintă la ușa închisă ca și cum s-ar fi putut deschide din nou. Ca și cum el s-ar fi putut întoarce.

Dar el nu a făcut-o.

Și cu cât aștep