Vance arunca priviri ocazionale la femeia așezată lângă el. Capul ei era scos mult pe fereastră, iar vântul îi sufla pe față șuvițele rebele în timp ce ea râdea cu poftă, deși nu se întâmpla absolut nimic.

N-ar fi trebuit să se holbeze, dar inocența care radia pe chipul ei parcă îi chema întunericul. Îl uimea faptul că era atât de captivat de această femeie, când își spusese de nenumărate ori că