***Marcella***

Lumina strălucitoare a dimineții îmi înțeapă ochii umflați și epuizați. Scot un geamăt încet, mizerabil, apăsându-mi și mai adânc o parte a feței în perna de puf. Nu vreau să mă trezesc. Nu după coșmarurile îngrozitoare și vii care mi-au chinuit fiecare secundă de somn. Mintea mea este o harababură haotică de amintiri fracturate și scenarii brutale de tipul „ce-ar fi fost dacă”. În