Lucian

Fumul poartă mirosul trupurilor arse.

Aud o tăcere cumplită acolo unde până mai adineauri răsunau țipetele copiilor. Totul este atât de îngrozitor, de cumplit de tăcut.

Mai mult fum se ridică din culturile de pe câmp, iar ultimele femei și ultimii copii care fugiseră acolo să se ascundă scot răcnete de agonie înainte să se lase, din nou, o tăcere cumplită.

Îmi vine să vomit, dar nu pot. Sun