Astrid

M-am înșelat. Chemarea blănii de urs a fost pur și simplu prea mult pentru el.

E dimineața târziu, iar Cassian adormise în cele din urmă, după ce mă devorase, în repetate rânduri, pe blana de urs. Mă bucur de căldura focului în timp ce privesc adormită flăcările.

Degete pricepute pășesc în vârful picioarelor pe brațul meu. Pielea mi se face de găină.

"Ești ieșit din minți..." șoptesc, întor