Cassian

Toată lumea se holbează la mine. Le pot simți ochii în ceafa mea.. Ai tuturor, în afară de Astrid.

Astrid are capul sprijinit de balustrada pentru rugăciune la picioarele unei statui enorme a Zeiței Lunii. Plânge, iar pieptul i se ridică din cauza hohotelor. Îmi pot da seama după respirația sacadată că plânge în felul ăsta de ceva timp.

Pare ciudat să o văd plângând. Aceasta nu este aceeaș