Astrid

"Oh, Zeița mea!" spune Jessamina de unde stătea așezată pe o canapea cu motive florale, care părea confortabilă. "Nu pot să cred că ești tu, Astrid! Arăți formidabil."

Traversez camera ca să o îmbrățișez, dar ea nu se ridică. Are un bandaj mare pe picior. Sunt atât de fericită să o văd, pe cineva de acasă, încât mi se umplu ochii de lacrimi în timp ce continuăm să ne ținem strâns în brațe p