Astrid

Deasupra noastră, la capătul celălalt al structurii, aud ușa deschizându-se. Nu este împinsă încet, așa cum o dădusem eu la o parte când am intrat. Nu, asta e o zvâcnire bruscă care face ca ceea ce a mai rămas din ușă să scârțâie din balamale înainte de a se izbi de perete. Gâfâi, trăgând aer în piept și reținându-l. Habar n-am unde se află cripta, deși îmi imaginez că este mai aproape de a