Lyra a mai rămas o vreme, stând de vorbă cu mine; trăiserăm despărțite toată viața, dar tot știam cum să ne facem una pe cealaltă să zâmbească și să râdă. Era înviorător; nu-mi puteam aminti ultima oară când pur și simplu discutasem cu cineva și mă relaxasem. Nu voiam să recunosc, dar aveam nevoie de asta mai mult decât mi-aș fi putut imagina vreodată.

Aveam nevoie de o prietenă, iar ea era exact