Atmosfera din restaurant atârna greu de o durere nerostită. Kaelen a rămas nemișcat pe scaunul său la celălalt capăt al sălii de mese, ținându-și privirea întunecată fixată pe umerii tremurători ai Serenei. Nu a traversat camera ca să o consoleze. A așteptat cu o răbdare tăcută, oferindu-i spațiul necesar pentru a procesa usturimea eșecului. A privit-o cum plângea în tăcere, cu capul sprijinit pe