Iris

Mă trezesc gâfâind din visul erotic. Nu fusese un coșmar, și totuși pieptul mi se ridică și coboară greoi, de vreme ce deja îmi lipsește perechea care fusese în el. Plămânii mei urlă după aer, iar din cauză că perechea mea nu mai este aici, vederea mi se încețoșează de lacrimi.

„Lucien…” șoptesc în întuneric.

Îmi ia o clipă să realizez că sunt în siguranță. Nu în temnița lui Zyra. Nu în brațe