Rareori se întâmplase ca Valerie să fie atât de înverșunată când venea vorba despre munca lui.

Alaric privi adânc în ochii femeii din fața lui, întrebându-se dacă strălucirea aceea intensă venea de la lampa de pe noptieră sau de la lacrimile care stăteau gata să se reverse.

— E târziu, Valerie. Hai să dormim. Nu trebuie să mergi mâine la birou? Alaric nu dorea să continue discuția; o luă de mână,