Statul îndelungat în bătaia vântului îi înghețase pe amândoi până la măduva oaselor, dar, strângându-se unul în altul, o căldură firavă începu să se înfiripe între ei.

Valerie știa că starea sufletească a lui Alaric nu avea să se schimbe dintr-odată, mai ales după cuvintele sfâșietoare și obsedante pe care Tristan le rostise chiar înainte de sfârșitul său.

— Alaric, tu nu ești ca el. Tu ești un om