M-am prefăcut că nu-l aud și am continuat să merg. Declan m-a ajuns din urmă, apucându-mă de braț. „Ce e în neregulă acum?”

M-am holbat la fața lui, imaginându-mi-l mental ca pe un teanc de bancnote de o sută de dolari pentru a-mi ține firea în frâu. „Ce vrei?” am întrebat plat.

„Vărul meu se însoară mâine. Mergem în Portora la noapte”, a spus el, chiar acolo, în mijlocul holului.

Îl știam pe văru