— Iar trebuie să urcăm? Hazel își țuguie buzele, aruncându-i o privire plină de reproș. Apoi, cu un suspin resemnat, se întoarse spre scara ce urca muntele, pregătindu-se să înfrunte supliciul aparent nesfârșit al treptelor ce păreau să ducă spre cer.

În acea clipă, o mână mare se întinse neașteptat spre ea.

— Te trag eu în sus, spuse Tristan blând, zâmbind în acel fel căruia Hazel nu-i putea rezi