TESSA MERCER.

Stăteam întinsă, obosită, pe patul meu, privind în gol și numărând orele pe care le petrecusem scufundându-mă în gânduri. Era ca și cum m-aș fi înecat într-un ocean zbuciumat și, cumva, cu cât luptam mai mult, cu atât mă scufundam mai adânc.

Nu știam ce altceva să fac. Încă de la sosirea noastră de ieri, conacul îmi devenise inamic. Mișcările mele erau ca un subiect de studiu, urmări