TESSA MERCER.

Mi-aș fi spus mie însămi „bună dimineața” dacă aș fi închis un ochi. Nu am făcut-o. E dimineață deja de opt ore, timp în care am stat întinsă cu ochii larg deschiși, cercetând tavanul și având un creier atât de activ încât îmi doream un buton de oprire. Gândul la el nu mi-a părăsit capul niciodată, iar complimentul său mi-a rulat în buclă ca un imn—unul pe care l-am adorat.

Sunt inca