KIER

Aerul avea gust de suferință în clipa în care am pus piciorul în temnițe. Pereții familiari m-au făcut să rememorez o amintire în care aproape murisem. Senzația era stranie, dar dacă ar fi trebuit să o fac din nou, aș fi făcut aceeași alegere.

Torin s-a ridicat când m-a văzut, înclinând din cap în semn de recunoaștere.

— Cum o mai duc?

— Țipă de ore întregi, a răspuns Torin.

— Bine. Încă nu a