~Gid~

(Câteva săptămâni mai târziu… Valea Solstițiului)

Fumul încețoșa aerul. Mârâituri sfâșiau câmpul de luptă. Săbiile se ciocneau. Trupurile se izbeau. Și oriunde mă întorceam, roșul păta pământul luminat de lună, roșu de la sângele lupilor, vrăjitoarelor, monștrilor și al fiecărui supranatural. Era purpuriu. Valea era luminată de luna plină, dar nu mai era argintie.

Damon se ținuse de cuvânt.