Perspectiva Valeriei

Stăteam pe podeaua rece a celulei, cu lacrimile curgându-mi pe obraji, în timp ce tăcerea mă învăluia ca o pătură sufocantă. Brațele îmi erau strâns încolăcite în jurul genunchilor, iar mintea îmi era o furtună de regrete și confuzie. Tot ce atingeam părea să se destrame. La început, am crezut că venirea în această haită îmi va aduce pacea — un nou început. Un loc în care să-m