Perspectiva Valeriei

M-am ridicat din pat pentru că eram prea obosită ca să mai plâng. Nu avea rost să plâng. Asta era viața mea acum, iar singura alegere pe care o aveam era să o trăiesc și să încerc să fiu fericită — sau măcar să mă prefac.

Mirosul steril al clinicii haitei se agăța de pereți ca o umbră. Nu era doar antisepticul cel care mă făcea să simt că mă sufoc — ci lanțul invizibil pe care