Perspectiva Valeriei

M-am întors în camera mea, am încuiat ușa și m-am lăsat să alunec pe podea, cu lacrimile curgându-mi tăcute pe obraji. Aceasta nu era viața la care visasem. De ce era soarta atât de crudă? De ce tot ce atingeam se transforma în praf? De ce Nadia primea mereu ceea ce voia, chiar și atunci când acele lucruri ar fi trebuit să fie ale mele?

Cât de mult îmi doream ca, măcar o dată,