Caterina stătea nemișcată în mijlocul cimitirului, înconjurată de aura nopții tăcute. Lângă ea stătea Valerio, cu seriozitatea întipărită pe chip. Un sentiment de teamă o străbătu și, în cele din urmă, se întoarse cu fața spre soțul ei, nervozitatea ei fiind palpabilă.

— Ce faci, Valerio? a întrebat ea, cu vocea tremurândă.

Valerio s-a apropiat de ea, apucând-o de braț și trăgând-o mai aproape.

—