SĂPTĂMÂNA A DOUA

În ultima săptămână, a încercat să vorbească; la început, a fost doar un singur cuvânt. Apoi a ajuns la două cuvinte și, ziua următoare, erau trei, dar acum putea forma o propoziție întreagă. Vorbise doar cu asistentele; de câte ori sunt eu în cameră, el ori doarme, ori privește fix spre tavan, absent.

Dacă încercam să mă apropii de el, se zvârcolea la locul lui, nemulțumirea fiin