PERSPECTIVA LUI BASTIAN

Astăzi se împlinesc exact două luni de când i-am văzut ultima dată frumoșii săi ochi căprui deschis.

Era aici, dar nu cu adevărat aici. Era viu, inima încă îi bătea, inspira și expira, iar rănile i se vindecaseră considerabil. Nu se mișcă, nu reacționează la atingerea mea. Doar zace pe pat, înfiorător de palid.

Zace în comă pe pat, din cauza unui traumatism cranio-cerebral