— Crezi că îl poți opri pe Bastian? am întrebat, incapabil să maschez amărăciunea din tonul meu. Nimeni nu-l oprește. Ori i te alături, ori te îngroapă.

Când am rostit aceste cuvinte, m-a privit din cap până-n picioare, fără să răspundă imediat. Privirea lui era rece și calculată, de parcă m-ar fi disecat bucată cu bucată. Și apoi, după o lungă pauză, un zâmbet lent i-a apărut pe față, de parcă ar