Am privit din nou ceasul. Era 17:20, iar asta m-a făcut să mă opresc din umblat de colo-colo. Mi-am trecut degetele prin păr și m-am holbat la ușă, de parcă el ar fi putut cumva să apară fix în acea clipă și să mă concedieze.

Am eliberat o respirație pe care nici nu realizasem că mi-o țineam, trecându-mi o mână pe față.

Era încă devreme. Mult prea devreme.

Mă agitam ca un nebun pentru nimic.

Încă