„Am de dat câteva telefoane”, a spus el, dezbrăcându-și sacoul. „Pregătește-te de culcare.”

S-a întors spre hol, apoi s-a oprit, privind peste umăr.

„În camera mea.”

Mi s-a strâns stomacul.

Am deschis gura să comentez, măcar să întreb de ce, dar privirea pe care mi-a aruncat-o a pus capăt oricărui gând de protest. Calmă. Așteptând. Absolută.

N-a așteptat un răspuns înainte de a dispărea pe hol, lă