**Mateo**

Aerul miroase ciudat în avioane. E curat și rece și seamănă un pic cu atunci când Ronan lasă geamurile deschise la mașină după ce plouă. Dar e și vast, de parcă nu se mai termină. Îmi lipesc fața de fereastra minusculă și rânjesc, pentru că norii sunt din nou chiar acolo, toți albi și pufoși și destul de aproape încât poate, dacă aș deschide fereastra doar un pic, aș putea atinge unul. (